Prin umbra...

Cand amurgul se aduna
Si muntii adorm
Ranile rasuna
Si sufletu-i usor
Atunci, in poiana
Nu e nici un dor.
Luna noua apare
Si visurile te cuprind
Fericirea rasare
Lumina eclipsei uimind
Iar eu niciodata nu o sa surprind
Lumina zorilor de zi venind.
Caci tu draga raza
Soarele-n miezul noptii-mi esti
Si nimeni nu o sa vada
Iubirea ce mi-o daruiesti
SI cerului chiar nu ii pasa
De stelele furate lui,
caci mie mi le daruiesti.
Atunci cand viata-i nedreapta
TU in umbra iar apari
Inima mea tie iti este data
De la prima privire luata
Atunci cand in lumina noptii stateai
Si la mine, cu ochii inchisi visai.

O poezie superba scrisa de Adriana. Bravo...:)